Capitolul 177

Punctul de vedere al lui Adam

În sfârșit, Alexis termină pictura și, când mi-o dă, inima îmi tresare. Sunt nerăbdătoare, dar totodată neliniștită, curioasă în legătură cu lucrarea pe care a creat-o pentru mine. În momentul în care o văd, un val de emoție mă cuprinde. Pictura înfățișează un apus de soare uluitor, nuanțe vibrante de portocaliu, roz și auriu îmbinându-se perfect pe cerul de deasupra unei ape senine. Scena îmi este nefamiliară, un loc în care nu am mai fost niciodată.

„Unde e locul ăsta?”