Capitolul 804 Spune-mi doar cum să îndrept lucrurile

Pumnul Sophiei țâșni înainte instinctiv, dar adversarul ei se mișcă ca o umbră care îi cunoștea deja ritmul. I-a prins încheietura mâinii în aer, lin și fără efort, ca și cum ar fi repetat momentul de o sută de ori înainte.

Înainte să poată reacționa, își strânsese brațele la spate, iar spatele i se izbi de ușă cu un zgomot surd.

Un miros familiar – răcoros, lemnos și ușor amar – o învăluia ca o amintire tulburătoare, amețitoare și sufocantă în același timp.