Capitolul 30 Iubirea mea nu are nevoie de un motiv
Căldura palmei lui Alexandru părea să marca pielea Sophiei. Ea a încercat instinctiv să se îndepărteze, dar Alexander nu a făcut decât să-și strângă strânsoarea, ancorând-o pe loc.
— O dată muşcat, de două ori timid, murmură el, simţind tensiunea ei dizolvându-se treptat. Degetele lui i-au ridicat tentativ bărbia, forțând-o să-i întâlnească privirea. "Este o lecție învățată, nu un motiv pentru a deveni timid. Mă poți respinge cu toate apărările tale, dar nu voi renunța să te îmbrățișez."
Tăcerea a umplut încăperea, punctată de ritmul urgent al ploii