Capitolul 479 Nu trebuie să joc jocul ăsta

Jules își ridică alene privirea, aruncându-i o privire disprețuitoare bărbatului din fața lui. „O simplă muscă îndrăznește să plutească prea aproape de ceea ce nu-i aparține? Cu adevărat inconștientă de locul ei în lume.”

Vocea lui, deși plată, avea o autoritate glacială ce părea să înghețe până și aerul, trimițând fiori pe șira spinării celor care o auzeau.

Într-o clipă, camera s-a cufundat într-o tăcere apăsătoare, tensiunea fiind suficient de puternică cât să o taie cu un cuțit.