Capitolul 181

— Dar... nu poate fi corect... am spus. — Mi-ai dat acest inel ultima dată, adică când eram însărcinată doar cu o lună.

Alexandru rămase tăcut pentru o clipă lungă, întinsă, aparent pierdut în gânduri. Privirea lui m-a cuprins, luând în considerare fiecare detaliu pe care l-a putut în mijlocul grădinilor strălucitoare din jurul nostru, înainte de a pâlpâi spre chipul neclar al fiului nostru. Și apoi, a chicotit încet.

— Ciudat, gândi el, cu căldură în voce și lumină în ochi. „Se simte ca abia ieri”.