Capitolul 31

M-am gândit la ce a spus Axel timp de trei zile și, oricât de plauzibil părea, nu am avut curajul să mă întorc.

„Hei, mamă.” I-am făcut semn mamei să intre, văzând că i-a ieșit ușor capul pe ușă. M-am ridicat în pat când a venit să stea lângă mine. Mi-a fost milă de ea, o îngrijoram mult prea mult.

„Vrei să ieși mâine?”, m-a întrebat cu un zâmbet trist pe față, în timp ce îmi mângâia obrazul. I-am apăsat palma mai tare pe obrazul meu ca să simt căldura, apoi am clătinat din cap, respingându-i oferta. „Ce-ar fi azi? Poți să te alături mie și fetelor”, m-a convins ea. Erau serile ei în oraș cu prietenele și nu voiam să mă simt nelalocul meu fiind printre femei de vârsta lor.