Capitolul 18

M-am clătinat înapoi, zdruncinat până la măduva oaselor, văzându-l pe îngerul meu vitreg în gloria privirii sale păcătoase sub masca ironică a numelui său.

„Axel...” I-am șoptit din nou numele, cu buzele căscate și ochii ieșiți din orbite, cuprinzându-i întreaga imagine. În ciuda șocului care se strecurase și mă lăsase uluit, tot nu puteam rata fiecare aură care îl înconjura acum.

Era calm și nederanjat de reacția mea, continua să se holbeze la mine cu o privire întunecată, plină de dorință. Părea temător, dar seducător, apoi a făcut câțiva pași spre mine, înghețându-mă. Emana senzualitate în timp ce se îndrepta spre mine, iar reacția instantanee a corpului meu a fost complet greșită.