Capitolul 69

„Să uităm de Luna de Argint”, l-am îndemnat pe Cahir, dar el m-a închis imediat.

"Nu." Finalitatea rece din tonul lui m-a făcut să tresar. În acest ritm, planul de a-l ține departe de vărsarea de sânge avea să eșueze înainte de a începe.

— Tu... O să te gândești, măcar? am întrebat, muşcându-mi buzele în timp ce stomacul îmi flutura.