Capitolul 104

— Cahir. I-am atins brațul când s-a apropiat, buzele îmi tremură. Nu m-ar răni -- am încercat să mă conving de asta, dar asta nu mi-a oprit inima să tremure când s-a apropiat cu o privire ciudată în ochii lui aurii.

Am vrut să privesc în altă parte, dar m-am forțat să mențin contactul vizual. Sub acest lup acoperit cu sânge și cu ochi sălbatici era partenerul meu, iubirea vieții mele și tatăl copilului meu.

„Cahir – tu –” am vrut să întreb dacă mă recunoștea, dar nu am putut. Ce făceam eu vorbind cu un lup care mă urmărea? Ce făceam să ajung la un lup sălbatic? Dar acel lup sălbatic era partenerul meu și nu puteam să-l las să plece. Nu.