Capitolul 239 ÎȚI ȘTIM SECRETUL

NARATOR

Ea îl ținea strâns de ea, îngenunchiind lângă el, sărutându-l cu disperare pe față, fără să-i pese de rănile sau desfigurarea lui.

„Doamna mea... nu plânge, te rog, nu plânge...” Gustul sărat se rostogoli peste buzele lui crăpate, bătăile acelei inimi pe pieptul lui dându-i putere, iar buzele ei oferind o căldură infinită.