Capitolul 109

Punctul de vedere al lui Bailey

Mă doare gâtul, lacrimile îmi curg pe obraji în timp ce mă uit complet îngrozită cum Stefan, care cu câteva clipe în urmă mă apucase atât de tare de bărbie, acum era în genunchi și se strângea de burtă. Îi vedeam spatele încordat în timp ce își înclina capul în jos, pentru că își privea rana.

Un gâlgâit îi iese din gât, urmat de o tuse aspră care pare să-i zguduie tot corpul. Inima îmi bate tare, pielea de găină îmi se înfioară pe piele, în timp ce frica mă ține nemișcată.