Capitolul 465 Ajută-mă

Sophia și-a ridicat din nou privirea, doar pentru a încremeni când o umbră s-a conturat în spatele ei – Alexander, stând acolo fără niciun șoaptă care să-i anunțe sosirea.

Un zâmbet subînțeles îi juca pe buze, dar ochii lui erau cu totul altceva - întunecați, intensi, ca un abis care ar putea s-o înghită cu totul dacă nu era atentă.

Ochii li s-au întâlnit doar o bătaie de inimă înainte ca Sophia să-și întoarcă rapid privirea, ca și cum greutatea privirii lui ar fi fost prea mare de dus.