Capitolul 142 Răpire

„În sfârșit, ai luat-o!” Vocea profundă a lui Donnelly a izbucnit prin linie, plină de emoție, dar tremurând atât de ușor, ca o frânghie pe cale să se rupă.

Sophia și-a arcuit o sprânceană, tonul ei purtând o margine ascuțită de scepticism. „Bine, dă-o. De cât ai nevoie de data asta?”

Îl cunoștea prea bine pe Donnelly. Bărbatul a sunat rar, cu excepția cazului în care portofelul îi găfăia după aer.