Capitolul 29
— Măcar cumpără-mă... Nigel se uită la micile restaurante din jur. Erau fie întunecați și fumurii, fie aveau o grămadă de muncitori generali care mâncau cutii de prânz afară.
Și-a ciupit nasul. Trebuie să facă tot posibilul dacă a vrut să ajungă cu acest pui auto-stăpânit!"
— Indiferent de ce, ar trebui să-mi cumperi măcar o cutie de prânz de zece dolari, nu?