Capitolul 8

Crin

Alerg și reușesc să ajung în afara bibliotecii înainte ca lacrimile să-mi curgă pe bărbie ca ploaia. Le șterg cu o mână tremurândă și îmi usuc obrajii cu mâneca.

„Sunt prost, atât de prost că am crezut că Max ar putea fi drăguț!” țip la mine și îmi grăbesc pasul pe stradă. E întuneric și înfricoșător, dar nu-mi pasă.