Capitolul 235 Eu, Thomas, nu te voi dezamăgi niciodată

Sub luminile stradale, fulgi de nea albi coborau încet din cer, acoperind lumea în tăcere.

Copacii din curte se legănau în stânga și în dreapta în bătaia vântului, incapabili să se liniștească nici măcar o clipă, la fel ca tensiunea persistentă din această seară – o noapte neobișnuit de lungă și de liniștită.

Înăuntrul camerei, căldura era la fel de caldă ca primăvara, iar aerul era umplut de parfum dulce de trandafiri.