Capitolul 62

HUGH. Mă uit la ea. Capul meu este plin de pulsatii necontenite. Am băut mult prea mult, dar chiar și atunci; nu a fost suficient pentru a îneca suferința din mintea mea.

Tulburările din trecut și prezent se amestecă într-o tocană clocotită care este gata să explodeze. Ce am făcut exact pentru lume și pentru Zeiță, dacă ea este acolo sus să lucreze împotriva mea din când în când? „Tata…”

Ea mă scoate din șirul meu de gânduri și trag aer încet în timp ce mă uit la ea. Nu se aseamănă cu mama ei. Sunt cu adevărat mândru de ea.