Capitolul 142

SEBASTIAN.

Este seara următoare și pentru prima dată din câte îmi amintesc, mă bucur de Crăciun.

Viscolul s-a înrăutățit și asta tocmai a pecetluit faptul că într-adevăr petrecem Crăciunul aici. Nu am de gând să mă plâng, să petrec noapte și zi cu Zaia și să nu mi se spună nici măcar o dată să-mi iau un hotel este cel mai bun cadou care mi s-a putut face vreodată.