Capitolul 100

Neah

Mă prinde de cot, trăgându-mă în casă. Ochii lui purpuri îi cercetează pe ai mei, încercând să-mi dau seama dacă eram cu siguranță gata să fac asta. Nici măcar nu știam dacă sunt gata.

Dar trebuia făcut ceva. Devenise prea mult. Totul era prea mult și acum copiii erau transformați.