Capitolul 49
Deschid ochii să mă aflu în sufragerie, cu mâinile legate de spătarul unui scaun.
„ Ah, ești treaz. Mă întrebam cât ți-ar lua să te trezești, la urma urmei, prefer să-mi am victimele conștiente când le omor”, îmi dă fiori pe șira spinării vocea bărbatului.
El dă colțul și apuc să-l văd. Cel puțin părți din el de când avea fața acoperită. Era un om mare și corpulnic. Brațele lui singure, păreau că pot zdrobi capul unei persoane. A țipat pericol și nu pentru că în prezent eram victima lui. Era doar ceva amenințător la el.