Capitolul 43 Eram pândit

Adonis

Mi-am arcuit o sprânceană la fotografia care se uita la mine de pe ecranul telefonului meu.

Cole, nenorocitul ăla lapidat, mi-a trimis-o. Stătea întins pe un pat cu cearșaf de mătase, cu atâtea fete pe jumătate goale încovoiate peste și în jurul lui. În colțul imaginii se afla Tim, timidul tehnic al echipei mele - toți eram niște tociști de tehnologie, evident, dar cazul lui Tim era pur și simplu fără speranță - și a fost lipit de o canapea mare arătând tulburat și stânjenit în timp ce fetele pe jumătate goale se încovoiau și ele peste el.