Capitolul 10 Inimă frântă
Mașina iese din curte și îl privesc pe Ethan intrând în poartă, fără să se întoarcă nici măcar o dată.
Vederea mi s-a încețoșat, dar cu nerăbdare mi-am șters lacrimile din ochi, așteptând în continuare să văd dacă se va întoarce, chiar dacă, ca să arunc o privire la mașina care pleca, ușa de securitate s-a deschis și el a trecut. Imediat ce s-a închis, am simțit cum inima îmi plesnește din loc și îmi cade în măruntaie.
„Nu... Nu se poate întâmpla asta.” am strigat.