Capitolul 135
Ne-am întors în camera noastră mână în mână, în tăcere.
Eram sfâșiat între prețuirea absolută a căldurii revitalizatoare a atingerii lui Max și spirala în anxietate din cauza situației ciudate care tocmai se desfășurase în parcare.
— Ești bine, Emma? întrebă el timid odată ce ușa s-a închis în urma noastră. — Iris te-a supărat?