Capitolul 126 59 Lasă-mă să te vindec
Perspectiva Stellei
„Te rog, nu regreta nici măcar o secundă că ai ucis monstrul ăla, Stella. Ai eliberat-o pe mama ta de durerea insuportabilă. Habar n-ai cât de ușurată sunt. Mulțumesc.” Mama își exprimă recunoștința când o întind pe pat noaptea, într-o cameră a casei de pe plajă a lui Daniel.
După ce mama a fost externată, nimeni nu a vrut să se întoarcă în locul unde locuiam cu monstrul acela. Mama are atâtea amintiri dureroase legate de casa aceea, iar eu l-am ucis pe monstru acolo. Daniel nu voia ca vreunul dintre noi să fie aproape de un loc bântuit de amintirile lui. Așa că a luat decizia să ne aducă aici în schimb.