Capitolul 175

Mark părea să fi înghețat pe loc. Mâna lui care ținea bricheta a rămas fix în vârful țigării care îi era încă înfiptă între buze în timp ce se uita la mine... sau mai degrabă, în timp ce mă privea cu gura căscată. Mâinile i-au căzut pe o parte. Cuvintele lui erau puternic acoperite de neîncredere. — Nu glumiţi.

I-am aruncat o privire goală. Când am devenit atât de prieteni încât să fac o asemenea glumă? m-am gândit. Probabil că gândește la fel pentru că a clătinat din cap și ne-am uitat unul la celălalt așa o vreme.

Dintr-o dată, Mark părea să mă înțeleagă acum, în timp ce a pus repede deoparte țigara și bricheta în buzunar.