Capitolul 430
Persoana a treia Peter stătea ghemuit în tufișurile înzăpezite, suflând aer cald între palme și frecându-le una de cealaltă. Cu grijă, ca să nu deranjeze plantele din apropiere, și-a întins un picior, apoi pe celălalt, apoi și-a rotit gâtul și umerii înțepeniți, privind în tot acest timp mica cabană din bușteni ca un șoim. Era așa de ore întregi, doar privind cabana aceea. Fiecare sunet, fiecare mișcare bruscă din pădure îi atrăgea atenția într-o clipă, doar pentru ca aceasta să se transforme într-o pasăre care zbura pe lângă el sau într-un iepuraș care săpa sub verandă.
Începea să se întrebe dacă ea îl scăpase din nou.
Trecuseră luni și Peter părea că nu o mai putea vâna pe Fiona. Era la fel de evazivă ca o pisică în umbră, scăpându-i mereu din raza de acțiune exact când credea că o are.