Capitolul 416

Audrey

„Ușor... Aproape am ajuns.” Cu brațul înconjurat de talia mamei, am urcat încet și deliberat pe aleea pietruită din față spre casa ei. Briza de început de vară era caldă și îmbietoare, parfumul de trandafiri din grădina ei purtând peste peluza din față. Când am ajuns în sfârșit pe verandă, Claudia s-a oprit să respire adânc. „Ah... Ce bine e să fii acasă!”, a exclamat ea. „Mă bucur atât de mult că am ieșit din spitalul ăla înăbușitor!” Nu m-am putut abține să nu zâmbesc la rândul meu. După săptămâni de kinetoterapie și recuperare în mediul steril al spitalului, îmi puteam doar imagina cât de mult a fost o ușurare pentru ea întoarcerea acasă. Și a fost o ușurare și pentru mine să o văd pe mama însănătoșindu-se.

„Pariez că da”, am răspuns în timp ce scoteam cheile casei din buzunar. „Hai să te ducem înăuntru și să te așezi confortabil.”