Capitolul 147 - De ce sunt atât de prost?

Ce... Ce spune?

Clipesc de câteva ori, cu un fior răspândindu-mi corpul, târându-mi pielea. Îmi îmbrățișez propriul corp, înghițind cu greu nodul care mi se formează în gât. „Te iubesc, Angelee”, spune Eric, dar sunt cuvinte goale. Știu că sunt.

Stomacul meu se răsucește și chiar îmi vine să vomit. „Ma iubești?” Pufnesc, inima îmi bate repede, atât de repede încât mi s-ar putea rupe cu ușurință din piept și să sară afară. N-aș da vina... Vreau și eu să fug de aici. "Esti iesit din minti?"