Capitolul 164

Noaptea era răcoroasă, iar în cameră era tăcere. Era aproape ora două dimineața. Sophia se cufundase într-un somn adânc, nu mai mormăia și nu mai vorbea.

Liam fusese lângă ea mai bine de o oră, dar abia se calmase. Dar acum, că dormea dus, Liam era încă prea neliniștit ca să se ducă la culcare.

Era îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă de mătase. Materialul de satin albastru închis se lipea de silueta sa înaltă și musculoasă. Ieși pe balcon și închise cu grijă ușa de sticlă, ca să nu scoată niciun sunet. O vreme, rămase acolo și se uită prin geam la Sophia, care stătea întinsă pe canapea.