Capitolul 369: De un fir
POV-ul Ameliei
Cred că îmi pot simți ultimele respirații zgâiindu-mi în piept.
Nu știu cât mai am deloc. M-am gândit că voi fi plecat de mult până acum, dacă suntem cu adevărat sinceri. Simt că am plecat în mare parte – vederea mea s-a dispărut complet, din moment ce nu mai am energia să-mi țin ochii deschiși și abia mai pot respira deloc. Bătăile inimii mele simt că s-ar putea opri în orice moment. Sunt conștient de durerea care îmi zguduie corpul, de acea agonie roșie care mă sfâșie. Sfârâie și fierbe pe pielea mea. Parcă mă sfâșie.