Capitolul 217 Lasă-mă să mor de foame

Stând pe pat, cu spatele lipit de tăblie, Carlos o luă cu grijă pe Debbie în brațe.

A avut o grijă deosebită cu mâna care era cuplată la un IV. Mângâindu-i cealaltă mână, el observă cât de palide erau mâinile ei. Fața ei era albă ca pastă. Nu o văzuse niciodată atât de fragilă. Fiecare mișcare a lui a fost făcută cu o grijă extremă, de parcă s-ar rupe dacă s-ar mișca prea repede sau cu forță.

Un tip dur, rareori își arăta sentimentele, cu atât mai puțin adoptă o expresie facială diferită. Dar când Emmett i-a spus că Debbie a avut un accident de mașină și că mașina ei a căzut în cel mai adânc râu din Alorith, tot sângele i s-a scurs de pe față.