Capitolul 213
Am plutit suspendat în acest întuneric fericit timp de ore întregi, ceea ce mi s-a părut. Nimic nu mă putea atinge aici. Nici greutatea epuizării care mă trăgea în jos, nici agonia care îmi strângea mușchii și oasele.
A fost o amânare, dar un lucru legat de amânări este că nu durează niciodată prea mult.
La început, a început cu mici sclipiri. O explozie de lumină ici și colo, o licărire de durere, o șoaptă de voci aflate chiar în afara razei mele de acțiune.