Capitolul 162

„Felicitări pentru că ai terminat prima vrajă.” Zâmbetul Cordeliei era mic, ascunzând ceva ce nu-mi puteam identifica exact. „Cum e să-ți invoci magia și ea să răspundă?”

Numai lumina lunii îmi permitea să-i văd trăsăturile delicate din locul unde ședea pe scaunele de pe terasă. Șnururile de piele din jurul gâtului ei erau închise la culoare, dar brelocurile de argint care atârnau de ele străluceau vesel.

O încruntătură mi-a apărut pe față și dezamăgirea mi-a cuprins oasele. „N-am făcut-o corect, nu-i așa?”