Capitolul 140

Nu a trebuit mult să accept faptul că tocmai vorbisem cu spiritul nenorocitei mele de mamă, pentru că eram în drum să o găsim pe bunica, a cărei moștenire descoperită încercam și eu să o procesez. Partea bună a fost că bunica era cu restul orașului la vânzarea de prăjituri organizată în memoria lui Carson. Planul era să o luăm pe bunica și să ne întoarcem acasă ca să luăm sângele de care aveam nevoie. Cordelia avea toate celelalte ingrediente de pe listă și a fost surprinsă că vraja în sine era o simplă vrajă de inversare a poveștii. Ceea ce o făcea complexă era ultimul ingredient, sângele bunicii. Rowena avea dreptate, vânzările de prăjituri aveau un sens diferit pe aici, pentru că ceea ce aveam în minte implica membri vioi ai Asociației Părinților și Profesorilor cu farfurii cu fursecuri cu ciocolată cumpărate din magazin și copii cu pumnii strânși plini de fursecuri vechi și monede de 25 de cenți.

Ceea ce nu mă așteptam să văd a fost toate sororitățile și fraternitățile mișcându-se afară, în grupuri de câte zece sau cincisprezece. Toate țipau una peste alta, dar conversația părea să curgă.

Am fost plăcut surprins să văd pumni strânși plini de monede de un și de 25 de cenți, dar în loc de copii nerăbdători, erau băieți entuziasmați, de frăție.