Ch. 72: Se poate termina această zi nenorocită acum?
(POV-ul lui Alex)
Stăteam în camera tatalui, fiind predată de toată lumea și mă refer la TOȚI. Până și mătușa Crystal îmi dădea o parte din mintea ei. Știam că am greșit, nu aveam nevoie de asta. Da, o faci. spuse Max, sau ar trebui să spun eu mârâit. Haide, omule. Nu și tu! Eram un pic ticălos și știu asta. Dar din nou, la fel era și el. Da, si eu! Dacă nu ne-ai fi închis mai devreme, aș fi putut să-ți spun cât de supărat era prietenul nostru! Aș fi putut să-ți spun naibii cum trebuie să se descurce cu membrii haitei supărați, pe cont propriu, fără experiență în așa ceva! Și aș fi putut să-ți spună zeița d*maned*ckin că are un atac nenorocit! Dar nuuuu! Trebuia doar să te duci și să închizi pe fiecare dracu’ de afară, INCLUzând MINE, nu-i așa? Pentru că Alex știe cel mai bine. Corect? Bine, el a fost mai mult decât un mic p*ssy. Voiam să răspund, dar m-a oprit. Pe care cred că l-am meritat.
Nici el nu a fost singurul. Am încercat să vorbesc cu April de câteva ori, dar și ea m-a exclus. Cred că acum știu cum s-au simțit . Mi-aș dori totuși să poată vedea din punctul meu de vedere. Sau că ar putea vedea cât de vinovat mă simt acum.