Capitolul 178 Proserpina

Am stat cu bebelușul Claude în brațe, cântând la el în timp ce el se agita neliniștit. El ardea de febră și îl ținem în brațe și îl căram de o oră. Mă durea spatele când legănam încet balansoarul antic pe care mi l-a făcut cadou Lucien.

Era miezul nopții și știam că Lucien va zbura înapoi în câteva ore. Mă sunase cu ceva timp în urmă, presupunând că copiii se vor duce la culcare. Devenise o practică cu el și cu gemenii; oriunde s-ar fi aflat, suna să-i verifice, le purta noapte bună și le vorbea o vreme. În seara asta, sunase puțin mai devreme. Se îndreptase spre o petrecere, o sărbătoare pentru nunta unei fiice gangstere. Era într-unul din statele sudice, spusese el vag. Știam că voia să știu cât mai puține despre munca lui și unde se află. Undeva pe parcurs, ajunsesem să-i respect nevoia de a ține lucrurile sub secret. era, am înțeles, mai sigur pentru noi.

Când am vorbit cu el la capătul lungi conversații a copiilor, vocea i s-a ascuțit de îngrijorare.