Capitolul 610 O licărire de speranță
M-am trezit în pat, gâfâind și respirând greu. Inima îmi bătea atât de repede încât o simțeam bubuind în urechi. Ce tocmai am văzut? Era o altă viziune? Și ce însemna?
Stând pe pat cu picioarele îndoite și genunchii apropiați de piept, mi-am sprijinit brațele pe ele, încercând să mă echilibrez. Am respirat adânc ca să-mi calmez mintea, trecându-mi degetele prin păr, dar nimic nu părea să mă ajute. Întregul meu sistem de credințe părea fragil, clătinându-se la limita incertitudinii, lăsându-mă să mă întreb ce era real și în cine puteam avea încredere.
Perspectiva autorului