Capitolul 395 Negociere

Don Adrik clocotea de furie. Planul lui atent conceput eșuase și totul mersese dezastruos de rău, sfidându-i așteptările. Crezuse cu prostie că îl poate face pe marele Leonardo Morelli să se plece în fața cererilor sale. Ce noțiune de râs! Nimeni pe lumea asta nu l-ar putea îndoi pe nestăpânit Leonardo Morelli la voia lor. Adrik era pe cale să afle, în cel mai dur mod, că făcuse o greșeală gravă, chemându-l pe Leonardo acolo.

Fața lui era roșie și își pierduse orice simț al rațiunii în timp ce latră ordine oamenilor săi, poruncindu-le să îndrepte armele spre Leonardo. Furia îi întunecase judecata, făcându-l orb la realitatea că Leonardo Morelli era sinonim cu moartea însăși. Nu au înțeles ei calea periculoasă pe care o călcau?

Oare Adrik credea cu adevărat că Leonardo se va preda doar pentru că reușise să o țină pe soția lui Leonardo departe de el pentru o singură zi? Asemenea iluzii existau doar în mintea întortocheată a lui Adrik. Leonardo rămase liniștit, privind cum își țineau armele neclintite și nu se putea abține să chicotească la prostia lor. Proștii ăștia nu puteau pătrunde niciodată în fortăreața minții lui.