Capitolul 339 Dulcile lui promisiuni

Leonardo și-a retras limba și a pus-o la loc cu degetul, rotind vârful peste gaura ei strânsă, înainte de a o scufunda ușor în Sofia. Ea a scos un țipăt primordial, incapabil să-și stăpânească plăcerea copleșitoare. Fața îi era îmbujorată, sprâncenele încruntate și ochii străluceau de umezeală.

Făcând o pauză pentru o clipă, Leonardo s-a îndepărtat pentru a privi chipul Sofiei, căutând orice semn de suferință. Tânjea să continue, dorința curgându-i prin vene, dar bunăstarea ei era cea mai mare grijă a lui. Buzele Sofiei erau întredeschise, respirația ei venind în gâfâituri zdrențuite. Când ea nu răspunse imediat, el apăsă ușor încă o dată.

"Spune-mi, iubirea mea. Vrei să mă opresc? Spune-ți cuvântul sigur", rosti el, cu propria lui tulburare interioară roadându-i inima. A-i cere să oprească intimitatea lor îl sfâșiea, dar știa că trebuia să acorde prioritate consimțământului și confortului ei mai presus de orice.