Capitolul 322 Îmi pare rău, fetiță

Sofia auzi zgomotul ușii rupându-se cu un bubuit puternic și o împușcătură răsună în toată încăperea. Zgomotul brusc a scos-o din starea ei de amețire și ochii i s-au deschis. Se strădui să se concentreze, cu inima bătându-i în piept, când și-a dat seama că bărbatul care îi rupsese rochia era acum fără viață, întins peste ea. Era glonțul care îi pusese capăt vieții, aducând o oprire bruscă a coșmarului în care fusese prinsă.

În mijlocul haosului, urechile Sofiei au fost umplute de sunetul asurzitor al mai multor împușcături care reverbera în toată încăperea. Unul câte unul, ea a văzut atacatorii din jurul ei prăbușindu-se pe podea, trupurile lor lovind pământul cu lovituri puternice. Mirosul acru de fum umplea aerul, ascunzându-i vederea și făcându-i greu să discerne ce se întâmpla.

Prin ceață, ochii încețoșați ai Sofiei au zărit o siluetă familiară care stătea în mijlocul haosului.