Capitolul 320 Pericolul

Durerea de inimă a Sofiei o mistuia, lacrimile curgându-i pe obraji într-un torent nesfârșit. Ea a încercat cu disperare să le șteargă, dar au continuat să curgă, trădându-i emoțiile. Fiecare suspine care i-a scăpat de buzele ecou frământa ei interioară.

„De ce m-am simțit rău?” se întrebă între suspine întrerupte, cu vocea abia auzită. Știa că nu ar fi trebuit să fie afectată de acțiunile lui Leonardo, dar durerea îi roade inima. Mintea ei se lupta cu emoții conflictuale, incapabilă să împace durerea și confuzia pe care le simțea. În mintea ei, s-a mustrat pentru că a crezut că cineva ca Leonardo ar putea fi vreodată interesat de ea.

Pe măsură ce lacrimile îi curgeau pe față, îndoiala Sofia de sine s-a intensificat. Nu se putea abține să nu se compare cu femeia pe care Leonardo o sărutase. Imaginea unei femei uluitoare, perfect îmbrăcată a batjocorit-o, evidențiind-o propriile inadecvate percepute. Se simțea invizibilă, umbrită de strălucirea cuiva care părea să întruchipeze perfecțiunea.