Capitolul 168
Privindu-l pe Adrian, am simțit că îl văd după veacuri. Din cauza a tot ceea ce a trebuit să trec pe parcursul întregii luni, nu mi-a permis să uit de el nici măcar o singură zi.
De la felul în care mă pedepsea împiedicându-mă să-mi văd copiii până la rana pe care mi-a făcut-o pe piept, totul mi-a amintit de el, doar alimentându-mă înăuntru.
"Tu!"