Capitolul 117
POV-ul lui Adrian
În timp ce îmi țineam privirea ațintită asupra copilului mic, am observat că ochii lui erau plini de animozitate față de mine.
Trebuia să fiu eu cel care îl privea așa. Era sângele altcuiva. Un fruct al unei aventuri de o noapte. Ce îl face pe acest băiețel să aibă atâta putere să-mi dea acest aspect?